Pages home > Poezii

Poezii

 

Cântec de consolare

 Acum scurte şi ascuţite vorbe îţi voi scuipa

Ca aşchiile de lemn ce intră sub pielea ta

O aroganţă şi îndrăzneală de tot râsul

Cu care reuşesc să-mi opresc plânsul.

Pentru că în bravul tău cântec de consolare

Ai uitat să mă lauzi mai departe

 

De tine căruia nu-ţi pasă de moarte

Dragostea făţarnică mă desparte

Ha! când tu cântai despre femeia pe care ai

pierdut-o, cineva te-a văzut „fugitivo”.

O canibală care te doreşte în vremuri de foamete

şi acum…

Pentru mintea ta, pentru pielea ta,

Pentru privirea ta! De ce şi ce cum?

Oh! ce cântec amuzant, ce vrea să mă acuze de

sentimente confuze…

Aha! E chiar aşa!

Aşchia de lemn a intrat deja sub pielea ta.

Totuşi cântecul neruşinat din gura mea a venit cu

un grai iubitor, ca să-ţi taie răsuflarea într-un

mod triumfător,

Oprindu-ţi aşchia în pori.

Last updated acum 2003 zile by Charlotte



3/5 stars (1 votes)