Pages home > Eseuri

Eseuri

 

Unde este culoarea neagră?

Sufletul este invizibil, dar se poate auzi prin vocea noastră când vorbim. Sufletul meu este acolo în vârful degetelor când pictez. Un simplu accident plastic îmi dă ideea să proiectez culori pe cele zece degete pe care le am. Mă joc visând. Proiectez culoarea Albă: curată, impecabilă, plină de armonie, culoarea sufletului inocent, scânteie divină care radiază spre exterior din adâncul firii mele prin degete. Galbenul care urmează se aşterne peste rădăcina de copac pe care tocmai îl sculptez. Se aşterne peste toată lumea … peste cei pe care îi iubesc. Îl mângâi! Sufletul meu absoarbe lumina plină de viaţă a Soarelui. Se aprinde focul unui bulgăre de aur: rostogolindu-se peste meleagurile viselor mele, şterge toate suferinţele şi mă umplu cu multă energie. Apreciez acest sentiment mâncând o Portocală. Ajung aproape de Soare dar nu pot să rămân prea mult timp nici acolo, căci gândurile fug spre Roşu. Vaaaiii!!! Sângerează degetul!!! Înseamnă pericol, dar cei curajoşi stau faţă-n faţă şi o transformă în iubire. Într-o iubire fericită şi pătimaşă. M-aş elibera de acest sentiment.

O putere de viaţă tăinuită mă împinge totuşi mai departe spre miracol. Lumea se transformă în Roz. Dispare toată agresivitatea din mine. Oh nu!!! Este culoarea femeilor: blândă, moale, tandră. Aş fi şi eu aşa? Ooo nu! Eu Nu sunt aşa! Mă sensibilizează profund imaginaţia. Zbor cu balonul meu cel Roz peste Purpuriu, peste Violet şi proiectez culoarea Albastră pe degetul care urmează. Mi se reface echilibrul! O rază frumoasă Turcoază acţionează pe centrele de forţă strălucind ferm. Pentru pronunţarea unui adevăr nu avem nevoie de cuvinte, o mişcare este suficientă … ajunge o singură privire …  Şi această pasiune se linişteşte cu Verde. Iubirea devine necondiţionată şi totul se simplifică când începe să acţioneze Maroul. Dispare pământul de sub picioarele mele, se întunecă cu o nuanţă Gri şi sunt pe cale să pierd ceva, care nu mai are importanţă pentru mine. Caut misterul sufletelor cercetând dimensiunile neelucidate ale vieţii. Nu găsesc nicicum culoarea Neagră. E beznă! … şi eu ascult muzică.

Last updated acum 2003 zile by Charlotte



5/5 stars (1 votes)